Hormonii non-glandulotropi: STH și prolactina
STH – Hormonul somatotrop sau hormonul de creștere. Alături de insulină, hormonii tiroidieni și gonadici, are rol în stimularea creșterii organismului. Mai exact, STH: determină creșterea oaselor în lungime prin stimularea condrogenezei (formare de țesut cartilaginos) la nivelul cartilajelor de creștere metafizare (diafizo-epifizare), după pubertate, determină îngroșarea oaselor lungi și dezvoltarea oaselor late, stimulează creșterea mușchilor și a viscerelor, cu excepția creierului. Determină o retenție de compuși ai Ca, Na, K, P, N.
Hipersecreția STH are urmări, în funcție de vârstă, asupra dezvoltării somatice și a metabolismului. În cazul în care tulburarea în sens hipersecretor se înregistrează înainte de pubertate, se instalează gigantismul.
O tulburare hipersecretorie instalată după pubertate, determină apariția acromegaliei.
Tulburarea hiposecretorie de STH la copil nu oprește creșterea neuropsihică, însă pe cea somatică, da. În acest caz, boala poartă numele de piticism sau nanism hipofizar.
Prolactina – se mai numește hormonul mamotrop sau luteotrop (LTH).
Printre efectele prolactinei se numără: la femei, stimularea secreției lactate a glandei mamare (sensibilizată de progesteron și estrogeni), inhibă activitatea gonadotropă – previne ovulația. Stimulii care favorizează eliberarea de prolactină în perioadele din afara sarcinii sunt: somnul, hipoglicemia, efortul fizic, stresul psihic și chirurgical.
Pe perioada sarcinii, secreția de LTH înregistrează o creștere gradată, cu un maxim la naștere. La aproximativ 8 zile de la naștere, concentrația de prolactină revine la nivelul de control. După naștere, creșteri temporare ale secreției de prolactină sunt determinate de supt.
Hormonii glandulotropi: ACTH, TSH, FSH, LH
ACTH – hormonul adrenocorticotrop sau corticotropina.
Efectele ACTH sunt: efect stimulator asupra glandei corticosuprarenale – crește concentrația în sânge a glucocorticoizilor și hormonilor sexosteroizi (acțiune indirectă), efectele sunt mai reduse asupra secreției de mineralocorticoizi (acțiune indirectă), stimulează în mod direct procesul de melanogeneză (la nivelul celulelor pigmentare sau melanocite), cu închiderea culorii pielii.
Perturbarea producției de corticotropină în sens hipersecretor favorizează instalarea efectelor specifice excesului de glucocorticoizi, precum și efecte melanocitostimulatoare la nivel tegumentar cu apariția diabetului bronzat.
În hiposecreție, efectele resimțite de individ se asociază celor caracteristice deficitului de glucocoticoizi din boala Addison: hipotensiune, scade capacitatea de efort (adinamie), se pierde apă și sare.
TSH – tireostimulina sau hormonul tireotrop TSH are efect stimulator asupra sintezei și secreției de hormoni tiroidieni. Hipersecreția de TSH duce la instalarea hipertiroidismului (de exemplu, boala Basedow). Hiposecreția determină insuficiența tiroidiană.
FSH și LH - hormoni gonadotropi (gonadostimulinele)
Acești 2 hormoni intervin în controlul funcției gonadelor.
FSH – hormonul foliculostimulant: la femeie, stimulează secreția de estrogeni și favorizează creșterea și maturarea foliculului Graaf. La bărbat, are efect stimulator asupra dezvoltării tubilor seminiferi și a spermatogenezei.
LH – hormonul luteinizant: la femeie, determină producerea ovulației și apariția corpului galben. Totodată, stimulează și secreția acestuia de progesteron și estrogeni. La bărbat, stimulează celulele interstițiale testiculare Leydig să secrete androgeni.
